Tanu: The downfall

Bine v-am gasit dragii mei, ati sperat ca raman fara idei?
In ultima vreme apar personaje care zic ca sunt prost, altii zic ca-s zapacit, lipsit de orice forma de seriozitate. Prima data am crezut ca glumesc, apoi am sesizat ca insista. Asta m-a cam pus pe ganduri, nu eram obijnuit sa fiu laudat sau ceva, dar in nici un caz nu faceam lumea sa ma creada redus din toate punctele de vedere. Asa ca mi-am facut o autoanaliza sa vad ce dracu s-a intamplat. And so it goes: Clasele primare... totu frumos, un pic bataus dar asta nu e o problema, nu? Scoala mergea bine iar intre prieteni pot sa zic ca ma purtam agreabil, fara perle si fara afirmatii fara sens. Clasele 5-8, totu inca mergea bine dar am inceput sa ma port cu lumea din jurul meu intr-un mod destul de neplacut. Faceam caterinca de toti si toate, uneori intr-un mod incostient... atunci unii nu au mai suportat, iar lista de oameni care ma vroiau in cercul lor de prieteni s-a subtiat. Scoala mergea bine din punctu de vedere al notelor, cateva chinuri la mate, ceva absente dar asta era sfarsitul vietii bune. Peste vara m-am dat peste cap, zici ca a venit cineva si mi-a luat 5 ani din varsta... am inceput sa gandesc ca un copil de 10 ani. Prima data nu mi-am dat seama ce am patit, continuam sa-mi vad de viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Atunci a inceput tot rahatul. Ca eram in spatele scolii cu colegii la o poveste, ca eram cu ai mei acasa, ca eram cu prietenii la o calcaroasa, eu scoteam perla dupa perla, ma uitam in jurul meu si vedeam doar priviri ciudate. Nu pute-am sa-mi explic ce facusem, taceam cu orele (ceva ce eu deobicei nu fac) si ma gandeam ce am putut zice de i-am deranjat pe cei din jur. Nu eram si inca nu sunt obijnuit sa fiu privit ciudat. Nu mai sunt ce am fost, cel relativ vesel care iti zicea totul in fata, cel care te facea sa razi de propria ta mama, cel care radea de viata cand el poate ramanea pe drumuri in urmatoarele zile. Tot timpul mi-am ascuns partea trista, chiar daca aveam probleme nu se vedea pe mine iar cei din jur imi cereau ajutorul in caz de impas pt ca isi imaginau ca eu pot sa trec peste orice cu zambetu pe buze. Iete frate ca nu-i asa, am si ras am si plans am si spart dinti si geamuri din diferite motive nu foarte placute. Iar acum nu stiu ce naiba sa fac sa imi revin, mi-e rusinte si nu vreau sa cer ajutorul nimanui desi stiu ca singur nu o sa reusesc, nu imi caut un loc al meu unde sa stau si sa ma gandesc indelung la chestia asta ce mi-a picat in cap peste noapte, practic n-am vointa desi vreau sa-mi revin cu orice pret. Apar la orizont persoane noi atat de interesante cu care as vrea sa comunic, pt ca simt ca ceva acolo lipseste, nu e vorba de fete neaparat sunt oameni pe lumea asta care te completeaza... ca e tovarasu' ala beat din coltu mesei care-ti zice "ba pula! maine daca nu te apuci de lucru te fute dumnezo!" sau ca e aia care te trezeste dimineata si te face sa nu te enervezi cand te gandesti la ziua grea ce urmeaza. Toti acesti oameni iti modeleaza viata, depinde cum ii alegi si cum ii pastrezi. Dar cum sa creez legaturi cu asemenea oameni cand Tanu, acea persoana de 1.74 si 60 de kile, se poarta ca un cacat si ii indeparteaza pe toti din jur? Si uite totiche cum toate se leaga. Intr-o dimineata te trezesti ca esti prost, in urmatoarea ca mai ai 30% din toti prietenii pe care ii aveai pana atunci, in a3a dimineata te trezesti ca nu poti sa-ti faci prieteni noi, dragut nu? A! Si sa nu uitam ca toti care mai sunt in jurul tau te atentioneaza ca te-ai tampit, iar cuvintele lor iti raman intiparite si sub piele si sub meninge (pt cei care nu stiu, meningele e membrana de pe creier). Si uite asa te trezesti relativ singur, cu o familie de cacat, cativa factori stresanti permanenti si o obsesie pt labilitatea ta sociala si psihica. Si uite asa a ajuns Tanu de la bajetu carismatic care invata bine la ala pe care si dracu ignora.